Câmpul conștiinței nu este uman
”Câmpul conștiinței nu este uman. Acesta este poate cel mai interesant lucru: nu este deloc uman. Nu are legătură nici cu mintea, nici cu Plexul Solar și este foarte puternic orientat spre supraviețuirea primară. Este, totodată, perfecțiunea naturii, pentru că nu există nicio interferență, nu există nicio minte care să interfereze. Și, desigur, aceasta este marea dilemă a omenirii și sursa transferului (trăirea non-sinelui) la ființele umane.
Există această presupunere, iar presupunerea este mama tuturor greșelilor; există aceste presupuneri despre ceea ce poartă cu el câmpul conștiinței. Urmează să vedem. Pentru că ceea ce poartă câmpul conștiinței este Culoarea (n.b. subdiviziune a linie), iar Culoarea este Motivația. Marea majoritate a câmpului conștiinței este o motivație de supraviețuire în care trăirea deplină a perfecțiunii fiecărei culori reprezintă ordinea naturală. Dilema noastră, imperfecțiunea noastră, este că, atunci când nu suntem motivați corect, acela este momentul în care ne pierdem legătura cu unicitatea noastră, iar Mintea noastră rămâne parte din dilema omogenizării.
Apropo, nu este vorba că scopul Programului nu ar fi acela ca oamenii să rezoneze cu câmpul conștiinței. Bănuiesc că sună ca o glumă neagră. Însă Programul nu are ca miză rezonarea ființelor umane cu adevărata lor Culoare. Nu are. Programul supraviețuiește prin non-sine (not-self). Programul supraviețuiește prin transfer. Iar tot ceea ce înțelegem noi despre Culoare, înțelegem doar în context uman, în termenii valorilor date de transfer.
Ai pe cineva care se naște cu o Personalitate de Culoarea 1. Dar acea persoană nu ajunge niciodată să trăiască puritatea acelei culori 1, puritatea trăită de orice celulă, pește sau pasăre de culoarea 1; nu ajunge. Așadar, nu va ști niciodată ce înseamnă asta. Ceea ce trăiește este transferul. Iar 1, ca în toate armonicele, se va transfera în 4, iar 4 este Nevoia. Dar omenirea are o problemă. Iar problema este că, în momentul în care are loc transferul, ființa de aici este oprită de cogniția de dincolo. Înseamnă deci că, atunci când cineva pornește de la a fi un 1, unde ar fi putut avea acces la cogniția necesară, acel 1 ajunge să trăiască drept 4, este oprit de acea cogniție, iar acel 4 poartă cu el doar o Motivație foarte, foarte grosieră.
Când te gândești la cineva motivat de nevoie, nu ai o impresie plăcută, nu-i așa? Dar nu despre asta este vorba în cazul lui 4. Nu este. Aceasta este doar valoarea pe care o are atunci când nu există nicio inteligență care să o ghideze. Aceasta este dilema. Natura, forța vitală a planetei, nu are această dilemă. Nu există transfer (n.b. în Natură). Însă Programul supraviețuiește prin el. Uită-te la lumea în care trăim.
Gândește-te la toți oamenii, la toți aceia având Culoarea 1 care vor să-și repare viața, să-și schimbe viața, să găsească adevărul, să se ilumineze și tot așa, la nesfârșit; sunt zeci de milioane. Toți sunt în transfer. Nu sunt ghidați de ceea ce este corect. Nu sunt motivați corect. Nu au inteligența. Și totuși, așa supraviețuiește Programul. Este ceva de-a dreptul straniu. Așa rămâne omenirea omogenizată, pentru că nu există nicio inteligență unică în spatele motivației; nu există. Există o aromă omogenizantă și nimic altceva.
Gândește-te la unul dintre lucrurile pe care le repet la nesfârșit. Singurul lucru care contează cu adevărat este să îți onorezi Strategia și Autoritatea, pentru că acesta este singurul lucru care îți permite să rupi legământul cu Programul. În sfârșit, îți oferă oportunitatea de a te separa de falsa stăpânire a minții tale. În Human Design, atunci când operezi corect pe planul fizic, dând autoritatea vehiculului tău, câștigi în mod automat avantajul cogniției de dedesubt. Marea provocare a părții mentale din Human Design este să determini ființele umane să se diferențieze cu adevărat și să se diferențieze din perspectiva Personalității, ceea ce înseamnă că Personalitatea nu mai poate fi în transfer. Asta ne permite să rezonăm cu câmpul conștiinței.
În esență, totul se întoarce la rădăcinile noastre cele mai simple și mai fundamentale, pentru că a fi propria ta autoritate înseamnă literalmente că tu ești singurul care îți asiguri securitatea, protecția. Tocmai puterea unicității tale îți dă capacitatea de a lua decizii, astfel încât să te poți proteja, astfel încât să poți supraviețui.”
Ra Uru Hu
Words of Wisdom (WoW)
